Învață–ți copilul diferența dintre bani și buget

Cum le explicăm copiilor noștri și cred că uneori este valabil și pentru adulți, că nu putem cumpăra tot ce vedem într-un magazin și mai ales de fiecare dată când intrăm într-un magazin.

📣 ÎNTÂMPLARE

Într- un magazin cu jucării în mall, un băiețel la vreo 5 anișori plânge cerându-i mamei lui să-i cumpere un trenuleț.

Mama spune: Dar mai ai unul acasă la fel puiule!

Băiețelul: Da, dar îl vreau pe ăsta, că e roșu și roșu nu am acasă!

Mama, jenată oarecum de scâncetele insistente ale copilului și de lumea care se uită la ea, îi spune copilului:

• Puiule, nu am bani să-ți cumpăr jucăria asta!

Copilul, fără sa aibă o intenție de a ceda, continuă cu plânsul, parcă de data asta și mai apăsat!

În cărucior, doamna, mai are un copil mic, care are o suzetă în gură, din care trage ,,ambițios”.

Lasă copilul cel mare în fața raftului cu jucării și se indreaptă către raionul cu biberoane, de unde apucă de pe raft, un biberon pentru cel mic.

Se îndreaptă spre casa de marcat și în drumul ei, îl ia și pe cel mare, care încă ,,mârâia”, fără a lăsa de înțeles că o să cedeze din plâns și din dorința de a avea trenulețul mult dorit, copilul nu înceteaza din plâns.

Femeia ajunge la casa de marcat, scoate portofelul, banii din portofel si cumpără biberonul, sub ochii nedumeriți ai copilului cel mare.

Copilul zice: Vezi!!!!!…ai bani! Ești o mincinoasă! Vreau trenulețul.

Și începe să țipe în gura mare prin magazin!

În final, mama vizibil rușinată și iritată de privirea oamenilor, părăsește magazinul cu cei doi copilași, fără să-i cumpere trenulețul.

Baiețelul, încă frustrat și vizibil supărat de decizia mamei nu încetează din plâns sub nici o formă! 

Tu cum ai reacționa într-o astfel de situație? 

Iată care este soluția pe care ți-o propun și pe care te rog să o încerci.

 SOLUȚIE.

De cele mai multe ori, un părinte cedează și îi cumpară copilului ce-și dorește, de jenă că ceilalți oameni privesc deranjați, sau că cel mic nu va înceta până nu obține ce vrea, ori că părintele e prea obosit și nu-l mai duc nervii, așa că preferă să evite scandalul și să cumpere doar ca să evite jena.

În felul acesta copilul își creeaza un reflex greșit de tipul:  Dacă plâng suficient și în locul unde trebuie, obțin ce vreau!

Copiii folosesc adesea instinctiv șantajul emoțional pentru că ei știu un singur lucru: VREAU ACUM.

Nu este o muncă ușoară pentru un părinte în ceea ce privește educarea financiară a celui mic mai ales că uneori vorbim de copii foarte mici, care nu au decât dorințe imediate, dorințe hrănite de măria sa: RECLAMA AGRESIVĂ.

Și cum televizorul nu ar fi suficient în bombardarea copilului în a crea dorințe imediate, mai apar și copiii din clasă și se laudă cu: uite ce mi-am cumpărat ieri de la mall!

VEȘTI BUNE!

Cu cât începi educația financiară mai devreme, cu atât sunt șanse mai mari să ai mai puține bătăi de cap în timp!

Nu ascund faptul că mi s-a întâmplat și mie scene asemenea acelei doamne și am căzut pradă lacrimilor copiilor și țipetelor insistente din magazin.

Până când, într-o zi, am hotărât că este mai importantă educația pe termen lung a copilului, versus “că se uită lumea” sau “mă fac de râs”!

Și dacă acum nu pot controla situația, când copilul meu este mic, cum o să o pot controla mai târziu când pretențiile vor crește și mai mult și obiceiul de a face scandal în public pentru ce-și dorește este deja format.

CUM AM REZOLVAT?

✔Când plec de acasă la mall sau la magazin la cumpărături, le spun fetelor mele că fiecare va avea o suma egală de cheltuială, un BUGET în care trebuie sa se încadreze. Altfel mă trezesc cu ele ,,culegând” tot de prin magazin (de obicei dulciuri și plușuri). Cu alte cuvinte, le ,,instruiesc” înainte de a intra in magazin, pentru a nu avea surprize.

✔ Când intru în magazin și ele vor să cumpere ceva, mai scump decat BUGETUL pe care l-au primit, le amintesc că prețul produsului ales trebuie să fie egal sau mai mic cu bugetul pe care îl au în mână .

CINEVA POATE SPUNE:

• Crina, înțeleg copii la 3-5 ani ce e ăla BUGET?

Iar eu le răspund :

DA ÎNȚELEG, (îi ajutăm noi să înțeleagă) uneori chiar mai bine decât înțelegem noi adulții, când nu ne putem opri la cumpărături.

Apoi le rog pe fete să meargă la casa de marcat cu jucăria aleasă într-o mâna și banii    (BUGETUL) în cealaltă și să întrebe casierul: “Am destul BUGET pentru a cumpara această jucarie?” Iar doamna/ domnul, răspunde, după caz, dacă are sau nu bugetul necesar!

În felul acesta copilul meu înțelege 7 lucruri:

1 ✔Că ai stabilit de la început o regulă și o respectă;

2 ✔Că nu tu i-ai refuzat jucăria (în caz că nu-i ajung banii), ci casierul. 

      Deci nu se supara pe tine;

3 ✔Că trebuie să se încadreze în banii pe care ia-ti stabilit înainte de a intra în magazin;

4✔ Învață că poate lua decizii singur și devine conștient de valoarea banilor;

5 ✔Învață în timp să nu mai ceară alți bani când s-a terminat bugetul; 

6✔ Când spui BUGET, nu spui BANI ci o sumă alocată pentru un anumit OBIECTIV;

7✔Invață să facă alegeri de unul singur;

🐖 Nu-i poți spune copilului NU MAI AVEM BANI, ca mai apoi să te vadă pe tine că scoți bani și cheltui pe altceva, pentru că el nu te mai crede pe viitor. Când îi spui BUGET, sună diferit și este diferit.

🐖BUGETUL ESTE SUMA ALOCATĂ PENTRU ACELE LUCRURI PE CARE VREM SĂ LE CUMPĂRĂM.

Astfel, copilul învață limita în cheltuieli, învață să nu cheltuie emoțional și astfel poți crește un viitor adult responsabil cu banii tăi și ai lui în viitor.

ATENȚIE ! Acest buget poate fi și de 5 lei, nu neapărat zeci sau sute de lei de fiecare dată!

Cu recunoștință, Crina Mihăilă